După ce am gătat cu trebile importante de prin grădină, am găsit în lada cu secrete această reţetă...pe care drept să vă spun n-am încercat-o căci m-am săturat numai citind. Am citit-o cu lăcomie nebună şi m-am săturat. Dar până voi face eu personal langoşi, vă las să vă delectaţi...şi vă rog să-i mulţumiţi aceluiaşi Cosmacpan, care ne aşteaptă să aderăm la Asociaţia Gurmanzilor şi Gurmeţilor.


Despre pohte…şi lăcrimare…

Astăzi m-o buşit aducerile aminte şi aşa mi s-o răscolit din capetele ghetelor până în ceriul gurii că nu m-am putut obţine şi am purces la tăvălit nişte langoşi precum cele din visurile amintirilor mele de le mâncam sfârâinde cu înghiţituri hulpave încât de la colţ de la Brezoianu da-abia trecea strada şi parcă mă şi uitam cu jind înapoi la coada ce-şi aştepta salivând ofranda…
Aşa că am purces la zdrumicat nişte brânză de cea sărăturoasă ca aerul de malul mării (adecă nici prea-prea nici foarte-foarte) i-am trântit în faţă două ouă galbene de ciudă, i-am dat pe la nas aşa ca o pudră de zahăr şi ca să-i meargă buhul am făcut miş-fărâmiş nişte chimion de cel tare mirositor strecurându-i-l pe sub poalele albe. Hai să mărturisesc pân la capăt că i-am zvârlit două linguri de smântână ca să-i mai tai din având şi aspreală ca să nu mai fie aşa necăcioasă…
Ei, şi după ce am blagoslovit astfel în lighenaş brânza ţup călare pe lighean. Eh, dar cum festina-i lentă am pus la muială nişte drojdie de cea iute umflătoare în brăcinari pe care am frecat-o cu o linguriţă de zahar de i-au mers fulgii cei de făină pe deasupra…şi cu pălăria ceia de făină am lăsat-o să-şi revină din zbucium şi în ligheanul smălţuit am bătut sitele ca să curgă ploile…aşa cam o kilă de farină de cea albă şi puţin nisipoasă aspră ca vinul cel ce mă aşteaptă în pahar ( ca să mă dreg şi mai recuperez din energia perdută). Peste mivila cea de ninsoare am cuibărit două ouă cu două linguri aşa mai dodoloaţe de smântână că mie mi-i ruşine să zvârlu cu unt di cel galben şi dă-i şi-aşteaptă, că de…eream la mână clisei din castronaşul cel mic…şi de ce mă uitam de ce vedeam că se-nvârtoşează şi sporeşte da cu ciudă că era tot plină de spume şi când am crezut io că-i destul de-ntărâtată şi de pornită zvâr cu maiaua în ligheanul cel făinos. Ei şi unde nu-mi vine mie chef de hârjoană şi dă-i şi-mpunge, şi mai aşa ca la bâza mai pă faţă am înghesuit-o şi dă-i şi luptă, şi dă-i şi luptă cale de un sfert de ceas până am văzut-o că nu-i mai trebe nici unt pe la încheieturi nici lapte de cel căldicel dar nici de făină nu mai ţipă c-ar mai vrea…
Acu după atâta tăvăleală, am lăsat-o în plata Domnului să-i vie minţile la cap iar io mi-am clătit mânurile că vorba aia: nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase…că doar nu eram să stau cu urmele dezmăţului întipărite printre şanţurili şi canelurili din palme….da parcă pot să stau dejeaba…aş…
Am luat ceaunul cel mare în care se perpelesc toate cele supuse supliciului, l-am potrivit bine să nu se-nfurie când i-o creşte temperatura şi am răsturnat ca la două litre de ulei să fie să nu sufere de uscăciune condamnatele la adâncă şi evlavioasă înghiţeală hămesită. Ei, dar până când s-o prăpădi întru veşnică pomenire cele gogoşi-langoşi aurii mai va…cu toate că mult nu mai este…
Ca la un ceas am văzut că s-o răzvrătit aluatul cela şi atunci l-am prins la-nghesuit aşa ca o dezmierdare după care, mai mult leşinat l-am întins pe planşetă mângâindu-i marginile cu un sucitor şi pentru că prea se lăţise l-am hăcuit aşa în patrate de cele alungite. Am înfipt lingura în brânza ce stătuse şi se uitase plină de invidie (adică vezi draga Doamne pe ea n-o mai bagă nimeni în seamă) şi i-am furat ca la două umpluturi pe care le-am aşezat spre odihnă la mijloc de aluat şi ca să nu sufere de frică i-am acoperit ochii şi-am învelit-o cu restul acela de aluat şi l-am apăsat pe margini croindu-i brânzei un săcotei alungit aşa cam cum era şi pripeala din ochii mei…(că nu mai puteau ca să reziste la atâta tensiune)…focul descânta fundul ceaunului iar uleiul cel nevricos sfârâia cercetând jalbele împricinatelor. Şi uite aşa, una câte una, toate au mers ca să-şi primească pedeapsa şi de ce le atingea uleiul cei sfârâind le şi vedeai cum se umflă de ciudă că-s supuse la cazne şi până nu le vedeam aşa mai aurii la piele nici că băgam în seamă…
Ei, da…prima îmbucătură s-o lăsat cu lacrimi şi usturimi la limbă…dar câte nu suferă omul…şi ca să mai dezmorţesc oleacă din crâncena suferinţă, am prăvălit un pahar de vin de cel roşu ca năcazul să ia şi să ducă departe arsura şi lacrima ce mă munceau…
Poftă bună şi vouă iar dacă vă grăbiţi poate mai nimeriţi ceva firimituri şi o lacrimă pe fundul paharului…

Am primit astăzi o scrisoare disperată din parte celui care cu stoicism gustă ceea ce eu gătesc şi postez pe aici pe blog...Drept să vă spun, în 27 de ani n-a ajuns niciodată în spital...deci totul este verificat şi sub control. El este cel care dă avizul spre publicare a tuturor reţetelor pe care le probez şi le testez. Cu voia lui, în curând vor mai apare asfel de scrisori cu amintiri şi arome din trecut...

Ajuuuuuutooooorrrrrrrrrrrrrrr!

Da bre, am nevoie de ajutor. M-am hotărât să înfiinţez Asociaţia Gurmanzilor Anonimi dedicată trup şi esofag tuturor celor năimiţi de preafrumoasele şi apetisantele platouri cu d-ale gurii. Acu stau şi întreb dacă aici pot veni şi Gurmeţii sau dacă e cazul să unim cele două organizaţii şi să iasă Asociaţia Gurmanzilor şi Gurmeţilor Anonimi?! Am hotărât acest lucru deoarece văd uitătura tot mai speriată a cântarului de câte ori mă apropii direct sau hoţeşte de el. Şi pentru a porni la treabă voiniceste şi hotărât am nevoie de ajutor ca să stabilesc Statutul în primul rând. după care trebuiesc stabilite organele de conducere, organele de monitorizare şi organele de control. Nu, să nu vă gândiţi că am de gând să pun de o tocăniţă sau tochitură (ca la pomana porcului) cu mămăligă (care oricum nu explodează aşa de curând) şi cu murături, moare şi alte tăietoare de greţoşenii (ca să nu trecem în faza de metoclopramid sau Unicum)...
Şi mai trebuie să stabilim şi cotizaţie (ca să plătim psiho-conductorul de şedinţă) să stabilim locaţia (nu restaurant, ceainărie sau berărie că tentează) şi câte oare nu-s de făcut ca să pun pe picioare o aşa de amarnică şi binefăcătoare organizaţie care să răspunză nevoilor omului modern în epoca consumistă şi consumatoristă şi dacă de mişcăm binişor o să intrăm şi în Parlament ca să putem da cep la toate plângerile care s-ar putea naşte într-o societate pe cale de obezeală...
nu vă faceţi griji, patentul şi dreptul de proprietate este înregistrat la OSIM aşa că nimeni şi nimic nu mă poate opri decât numai nişte platouri cu...mleah, mleah...minciunele de porc, păsăre tăvălite pe deasupra jarului şi cu o ţâră de mujdei de apostrofare, nişte platouri cu antreuri aşa de-o înghiţitură, poate nişte porcării afumate gen cârnaţi, slăninuţe, caltaboşi, tobă...(ştiu că-i vară da şi ţuicuţa îi bună ca să repare) şi nişte baclavale însiropate pe lângă nişte trupeşe savarine cu apropiere duşmănoasă de nişte muşuroiaie de cârtiţe înotând în ciocolată de cea mai fină...
Vedeţi câtă silnicie poate să zacă pe vârful peniţei dacă şi ea se-mpotmoleşte la scris?
Aşa că sunt deschis la orice sugestie, sfat şi tendintă de aglutinare, adunare şi întovărăşire...
Semnat ,

SS indescifrabil (asta numai până la alegerea organelor)

sssssst! am descifrat semnătura(cosmacpan)

oţetul balsamic


A dat firul ierbii, şi odată cu el au apărut nenumărate legume care se utilizează la salate. Astăzi vom vorbi despre oţetul balsamic.
Oţetul balsamic, des utilizat în bucătăria mediteraneană, este apreciat atât pentru calităţile sale deosebite privind savoarea pe care o dă produselor culinare cât şi pentru caslităţile terapeutice în diverse afecţiuni. Se utilizează la reţetetele rafinate, dar şi la reţete simple, populare. Putem spune că oţetul balsamic înnobilează preparatele culinare
Trebuie să ştim că din momentul preparării, oţetul trebuie consumat în maxim 3 luni. Toate ustensilele folosite la prepararea oţetului trebuie să fie foarte curate şi uscate. Este necesar să avem o oală, un castron, un tifon, o strecurătoare şi o pâlnie. Pentru sticle sunt necesare etichete pe care să specificăm cu ce plantă este aromatizat oţetul.
Am ales 5 fire de rozmarin de lungimea unu deget mijlociu, pe care le-am spălat cu multă conştiinţiozitate. Un fir l-am pus deoparte pentru estetica prezentării. Acesta se va pune în sticlă, înainte de a turna oţetul.
Am pus la clocotit în oală, 500 ml oţet din vin (aici mare atenţie ce oţet cumpăraţi!). Cât a stat oţetul pe foc, eu am tăiat mărunt frunzuliţele de rozmarin şi le-am pus într-un castron de sticlă. După ce oţetul a dat în clocot, l-am turnat peste rozmarinul tăiat Am acoperit castronul şi am lăsat la macerat roymarinul timp de 3 zile. După cele 3 zile, am pus crenguţa de rozmarin în sticlă şi am turnat oţetul balsamic strecurându-l prin tifon.

Un aperitiv, sau chiar un fel de mâncare care nu necesită trudă în pregătire.



salată din ciuperci
pentru 2 persoane
500 g ciuperci,
o legătură de usturoi verde,
2 linguri de sos de soia sărat,
o lingură de ulei de măsline extravirgin,
o lingură de muştar,
o legătură de mărar,
piper, după gust.

Se spală ciuprcile şi mărarul cu apă rece şi apoi se curăţă usturoiul. Se taie ciupercile cubuleţe nu prea mici şi se încălzesc în uleiul încins 2-3 minute, fără a se înăbuşi prea tare. Se taie usturoiul şi mărarul marunt, se pun toate într-un castronel şi se amestecă cu piperul, muştarul şi sosul de soia.
Se poate servi ca aperitiv pe pâine prăjită, garnitură la friptură sau ca fel principal de mâncare.

Cu toate că au trecut vremurile în care musafirii erau serviţi cu dulceaţă, aceasta rămâne un aliment de bază pentru copii şi adolescenţi, înlocuind dulciurile nesănătoase apărute pe piaţa prea darnică în produse artificiale. Astăzi câteva sfaturi pentru cele care vor să facă dulceată din cireşe, vişine sau căpşuni.

Dulceaţa
Fructele se spală sub jet de apă, iar la cele cu sâmburi se vor curăţa cu atenţie pentru a nu le zdrobi. Se ia o farfurie adâncă, pentru a măsura fructele curăţate şi zahărul. La o farfurie cu vârf de fructe se pune o farfurie rasă de zahăr. Se pun într-o cratiţă în straturi (cratiţa trebuie să fie de 4 ori mai mare decât cantitatea de fructe care se fierbe), fructele şi zahărul. Se pune cratiţa la foc potrivit, iar din când în când se amesteca fructele cu o spumieră, prin răsturnare. Când începe să se îngroaşe siropul, se ia cratiţa de pe foc şi se lasă la răcit 5-7 min., pentru ca apoi să se repete de două sau trei ori procedeul, ultima dată pauza de răcire fiind mai lungă. În timpul răcirilor succesive, siropul va intra în pulpa fructului, iar acesta va rămâne rotund şi plin de savoare, deci nu se va storcoşi, iar dulceaţa va avea un aspect şi un gust deosebit. Între timp se urmăreşte formarea spumei, care se adună în mijlocul cratiţei prin rotirea acesteia. Spuma se va aduna în momentul în care bulele formate devin mici.
Dulceaţa este gata când picătura de sirop lăsată să cadă pe o farfurioară rece îşi păstrează forma de bobiţă fără se se întindă pe farfurioară sau când fructele sunt uniform împrăştiate în sirop. Cu câteva minute înainte de a lua cratiţa de pe foc, se pune câte o linguriţă de sare de lămâie la 3 farfurii de fructe (aprox. 1 kg).
La dulceaţa de cireşe se pune zahăr vanilat sau baton de vanilie tăiat în bucăţele, după gustul fiecăruia.
Dulceaţa se pune fierbinte în borcane şi se lasă până a doua zi pentru a se răci. Pentru a preveni apariţia mucegaiului se pot pune 2-3 picături de alcool rafinat, înainte de acoperirea borcanului.

Iată că au trecut sărbătorile şi pentru variaţie, m-am gândit să fac o plăcintă cu praz, specific armânească, dar am îmbunătăţit-o adăugâdu-i puţin mărar.

plăcintă cu praz

un pachet cu foi de plăcintă (12 foi),
100 ml untură topită amestecată cu ulei,
1,5 kg brânză de vaci amestecată cu brânză sărată(3 părţi brânză de vaci şi 1 parte brânză sărată),
600 g praz,
o legătură de mărar,
3 ouă pentru umplutură şi 1 ou pentru glazură.

Se pune brânza într-un castron suficient de mare, se amestecă cu prazul tăiat solzişori, cu mărarul tăiat mărunt şi cu cele 3 ouă bătute spumă. Se unge tava cu untura amestecată şi apoi se aşează şase din cele 12 foi, fiecare unsă cu grăsime. Eu folosesc cu succes pentru a unge uniform foile o pensulă mai mare, penru pictură cu părul mai moale. Apoi, se întinde amestecul de brânză, după care aşezăm şi celelalte foi pe care le ungem cu grăsime.Se crestează foie de deasupra pentru a ne fi mai uşor s-o tăiem în final, şi pentru a se închega mai bine umplutura.
Se pune tava la cuptor, la 200 grade pentru 45-50 de minute. Cu 10 minute înainte de a scoate tava din cuptor se unge cu un ou bătut.
Prepararea acestei plăcinte nu ia mult timp şi nici nu cere experienţă în ale gospodăriei.

Pentru că astăzi a fost o zi specială, la masa de dimineaţă, pe lângă nelipsitul cozonac, trebuia să pun şi ceva sărat.

chec sărat

Cantităţile prezentate sunt pentru două checuri.


baza este coca
6 ouă,
200 ml ulei,
200 ml vin,
500 g făină,
1 praf de copt,
pentru umplutură putem folosi:
brânză rasă, 4 cârnăciori olteneşti sau ciuperci,
un praf de sare, piper, rozmarin, chimen (după preferinţe şi după gust),

Se bat ouăle bine, şi apoi se adaugă uleiul ca pentru maioneză, după care se adaugă vinul. Se amestecă bine şi se adaugă făina şi praful de copt, sarea, piperul şi brânza rasă. Se ung tăvlie de chec cu ulei sau unt şi se pune un strat de compoziţie în care se adaugă bucăţelele de cârnăciori sau ciupercile tăiate mărunt. Se adaugă încă un strat de compziţie iar deasupra se ornează cu cîrnăciori sau ciuperci. Se pune la cuptor la 180-200 grade (foc potrivit) timp de 40 de minute.
Se serveşte dimineaşa cu ceai sau cu lapte, sau ca aperitiv alături de un pahar de vin sau bere...

De Sfintele Paşti

cornuleţe cu rahat
400 g rahat,
250 g untură sau unt,
200 ml lapte,
25 g drojdie de bere proaspătă,
1 lingură de oţet,
500 g zahăr pudră,
făinâ cât cuprinde pentru obţinerea unui aluat pentru întins (aprox. 700 g).

Într-un castron mai mare se freacă grăsimea până se omogenizează şi devine o cremă. Într-o crăticioară se topeşte drojdia în lapte, se adaugă peste grăsime şi se omogenizează în timp ce picurăm şi oţetul. Se omogenizează bine amestecul şi apoi se toarnă făina în ploaie până se obţine o cocă destul de densă. Se frământă până ce devine o cocă omogenă şi apoi se pune la rece pentru 30 de minute. Între timp, tăiem rahatul în bucăţele lunguieţe, pe un fund pe care am presărat ăn prealabil zahăr pudră.
Scoatem coca din frigider şi facem mingiuţe puţin mai mici decât o minge de pin-pong. Se intind cu sucitorul obţinându-se o formă rotundă. Această forma se taie în 8 sectoare. Pe fiecare bucăţică de sector se pune o bucăţică de rahat si se rulează înspre vârf. Se aşează în tava unsă cu grăsime.
Se pun în cuptorul încălzit în prealabil. Se coc la 180 grade, timp de 30 de minute.

Acum ani de zile am căutat în mai multe cărţi de bucate o reţetă de colivă. Surprizăăăăă! Nu am gasit nicăieri şi am constatat ca prepararea colivei o înveţi de la diverse mătuşi, bunici ajunse la o vârstă venerabiă.

colivă
1 kg de arpacaş,
800 g zahăr,
200 g stafide,
200 g nuci,
2 fiole cu esenţă de rom,
50 g zahăr pudră,
50 g cacao,
pesmet din biscuiţi (opţional)


Se spală arpacaşul, frecându-l între palme, în 9 ape. Într-un vas de 5 litri se pun 3 cantităţi de apă la o cantitate de arpacaş. Se fierbe la foc iute amestecând uşor, până se îngroaşă după care micşorăm flacăra. Când arpacaşul s-a înmuiat, se adaugă zahărul şi se firbe în continuare până se leagă zahărul, iar conţinutul devine foarte păstos. După ce s-a răcit se adaugă esenţa de rom şi nuca tăiată mărunt. Dacă amestecul este prea moale se adaugă pesmet din biscuiţi până se obţine un amestec destul de consistent iar dacă amestecul este prea vârtos, se adaugă puţin zahăr. Coliva poate fi aşezată pe un platou în forma unui tort, sau se pune într-un castron.
Se ornează cu zahăr pudră, cacao sau cu ornamente pentru tort (ornament mozaic, ciocolată, etc).

Pentru că intrăm în săptămâna mare, m-am gândit la o mâncare de post, iar cineva mi-a solicitat o reţetă de mâncare de cartofi...în cursul săptămânii voi posta şi poza, după ce voi prepara mâncarea.

mâncare de cartofi cu măsline
1 kg cartofi,
2 cepe mari sau 2 fire de praz de grosimea unui deget,
1 lingură ulei de măsline sau de floarea soarelui,
200 g măsline,
2 cesti cu zeama în care s-au fiert legume sau cu apă,
sare, piper.



Se taie mărunt ceapa şi se înabuşeşte uşor în ulei, fără să se rumenească. Se adaugă cartofii cruzi, curăţati şi tăiaţi felii subţiri. Se toarnă zeamă de legume cât să acopere cartofii. Se potriveşte de sare şi de piper. Se dă la cuptor la foc bun, până se moaie cartofii. Când cartofii sunt aproape înmuiaţi se adaugă măslinele. Dacă nu suntem în post cartofii pot fi fierţi în zeamă de carne, iar când îi servim putem adăuga o lingură de smântână.
Mâncarea poate fi gătită în timp destul de scurt (30 minute) în oale de tip zepter.

Dupa cum vedeţi...am făcut o pasiune pentru praz.

Prazul este un puternic detoxifiant (conţine o cantitate mare de celuloză, care adună deşeurile alimentare) şi diuretic (produce o curăţare a rinichilor).


Mucilagiu de praz
Se taie în bucăţele 1 kg de praz la 1 litru de apă. Se fierbe pâna scade obţinându-se o pastă. Se arunca apa în care a fiert. Se îndulceşte cu miere după gust. Se consumă de trei ori pe zi câte o lingură acest mucilagiu.
Mucilagiul are proprietăţi emoliente şi expectorante şi este indicat în special în tratarea aparatului respirator (bronşite, traheite, laringite şi chiar pieredere vocii).

Prazul este indicat bolnavilor de reumatism, artrită, gută, litiază, arterioscleroză si obezitate.

Rădăcini de praz cu lapte
Rădăcinile se pisează în puţin lapte. Se bea un pahar în fiecare dimineata, pe stomacul gol.
Această reţetă are efect asupra viermilor intestinali.

Cred că în curând...o să capăt un accent pur oltenesc!