baclava

Pentru ca locuiesc intr-o zona unde baclavaua este des intalnita, pentru ca am prietene tataroaice si turcoaice, am cerut sfaturi, am primit indicaţii si m-am conformat. Deci astazi am gatit baclava.

1 pachet de foi pentru placinta,
500 g nuca macinata,
750 g zahar,
750 ml apa,
zeama de la o lamaie,
coaja de lamaie sau de portocala,
1 plic de zahar vanilat.

Baclavaua am facut-o intr-o tava de 44x35cm. Intr-o cratiţa de 2 litri am pus zaharul si apa pe foc. Am tapetat tava cu hartie pentru prajituri apoi am imparţit foile in trei. Nuca macinata am imparţit-o in doua.
Fiecare foaie de placinta se unge cu unt sau ulei.
Am pus prima parte din foi in tava, apoi am presarat nuca uniform. Am pus a doua parte din foi repetand si deasupra am adaugat restul de nuca. Intre timp am mai amestecat siropul din cratiţa si am adaugat in el coaja de lamaie sau portocala.
Peste al doilea strat de nuca am asezat celelalte foi, toate unse cu unt sau ulei dupa cu am spus si la inceput. Baclavaua se va taia inainte de a o introduce in cuptor. Am introdus tava in cuptorul incins si pentru 10 minute am ţinut focul la 210 grade. Apoi l-am redus la 180-190 grade pentru inca 20-25 de minute. Cat a stat baclavaua la cuptor, am adaugat zaharul vanilat in sirop, l-am legat si dupa ce am stins focul am adaugat zeama de lamaie. Cu 5 minute inainte de a scoate baclavaua din cuptor, cand marginile ei sunt aurite, adaugam siropul. Dupa ce am stins focul am mai lasat-o in cuptor 15-20 de minute. Este o prajitura foaaaaaaarte buna si foaaaaaaaaarte dulce.
Etichete: baclava, dulciuri, gastronomie,

maşina de pâine
Înainte de a ieşi în curte, m-am gândit să fac ceva special...am încercat şi am reuşit. Acum 2 ani, alergând după d-ale gurii într-un supermarket, coşul mi s-a agăţat de o cutie. Când ce să vezi? Era cutia unei maşini de făcut pâine În concluzie, maşina trebuia să fie a mea, mai ales că era la ofertă dar nu oferta era totul. Mai conta şi faptul că mă săturasem de "pâine elastică" făcută după tot felul de reţete din import, pe care o cumpăram zilnic din magazin.
Aşa că, pe lângă toate cele cumpărate, trona maşina de pâine.
Ajunsă acasă, am desfacut în grabă pachetul, am citit prospectul, activitate care nu trebuie omisă niciodată la achiziţionarea electrocasnicelor, şi am purces la treaba!
Deci, după reţetă am preparat o pâine care a fost buna la gust, dar cam "căzută". Experienţa adunata în cei 2 ani m-a învăţat următoarele: pâinea albă se face din făină 480, 550, 650. Aceste cifre nu corespund calităţii, sau granulatiei făinii, ci cantităţii de minerale existente în făină. Deci, atenţie! Făina 000 nu conţine minerale!
Cantitatea de apă din reţetă creşte cu cât făina este mai puţin prelucrată. Apa se adaugă în maşină, jumătate înainte de a pune făina şi jumătate după ce punem făina în maşină. Cea mai bună pâine are următoarea reţetă:
pâine simpla
2 linguri de ulei (eu folosesc ulei de măsline Sansa, care este extras din coji şi sâmburi de măsline),
2 linguriţe de sare,
320 ml de apă,
0,605 kg făină, nu am înţeles de ce acele 5 g peste 600, dar asta e!,
1 lingură de zahăr,
2 linguriţe de drojdie uscată.
Se aruncă toate în maşina băgată în priză şi se apasă pe buton...cam dupa jumătate de oră maşina "bipppppppppp-ăie", moment în care putem adăuga seminţe de chimen, susan, etc., sau ierburi uscate: busuioc, măghiran, cimbru, etc.
După încă 3 ore, maşina ne anunţă că pâinea este gata. Deja papilele noastre gustative sunt în activitate, pentru că toată bucătăria miroase a pâine caldă.
Dar să revin la acel "ceva special" la care m-am gândit dimineaţă.
O pâine desert, făcută în maşina de pâine şi numai bună pentru micul dejun.
pâine cu nuci şi stafide

0,480 kg de făină 480,
2 linguri de ulei
1/2 linguriţe de sare,
4 linguri de zahăr,
120 g nuci tăiate mărunt, sau zdrobite,
80 g stafide, de preferat ţinute puţin în rom,
1 şi 1/2 linguriţe den drojdie uscată.
Se poate servi cu unt, gem, miere...sau pur şi simplu poate înlocui felia de cozonac,alături de un pahar de lapte sau o cană de iaurt.

Cu toate că au trecut vremurile în care musafirii erau serviţi cu dulceaţă, aceasta rămâne un aliment de bază pentru copii şi adolescenţi, înlocuind dulciurile nesănătoase apărute pe piaţa prea darnică în produse artificiale. Astăzi câteva sfaturi pentru cele care vor să facă dulceată din cireşe, vişine sau căpşuni.

Dulceaţa
Fructele se spală sub jet de apă, iar la cele cu sâmburi se vor curăţa cu atenţie pentru a nu le zdrobi. Se ia o farfurie adâncă, pentru a măsura fructele curăţate şi zahărul. La o farfurie cu vârf de fructe se pune o farfurie rasă de zahăr. Se pun într-o cratiţă în straturi (cratiţa trebuie să fie de 4 ori mai mare decât cantitatea de fructe care se fierbe), fructele şi zahărul. Se pune cratiţa la foc potrivit, iar din când în când se amesteca fructele cu o spumieră, prin răsturnare. Când începe să se îngroaşe siropul, se ia cratiţa de pe foc şi se lasă la răcit 5-7 min., pentru ca apoi să se repete de două sau trei ori procedeul, ultima dată pauza de răcire fiind mai lungă. În timpul răcirilor succesive, siropul va intra în pulpa fructului, iar acesta va rămâne rotund şi plin de savoare, deci nu se va storcoşi, iar dulceaţa va avea un aspect şi un gust deosebit. Între timp se urmăreşte formarea spumei, care se adună în mijlocul cratiţei prin rotirea acesteia. Spuma se va aduna în momentul în care bulele formate devin mici.
Dulceaţa este gata când picătura de sirop lăsată să cadă pe o farfurioară rece îşi păstrează forma de bobiţă fără se se întindă pe farfurioară sau când fructele sunt uniform împrăştiate în sirop. Cu câteva minute înainte de a lua cratiţa de pe foc, se pune câte o linguriţă de sare de lămâie la 3 farfurii de fructe (aprox. 1 kg).
La dulceaţa de cireşe se pune zahăr vanilat sau baton de vanilie tăiat în bucăţele, după gustul fiecăruia.
Dulceaţa se pune fierbinte în borcane şi se lasă până a doua zi pentru a se răci. Pentru a preveni apariţia mucegaiului se pot pune 2-3 picături de alcool rafinat, înainte de acoperirea borcanului.

De Sfintele Paşti

cornuleţe cu rahat
400 g rahat,
250 g untură sau unt,
200 ml lapte,
25 g drojdie de bere proaspătă,
1 lingură de oţet,
500 g zahăr pudră,
făinâ cât cuprinde pentru obţinerea unui aluat pentru întins (aprox. 700 g).

Într-un castron mai mare se freacă grăsimea până se omogenizează şi devine o cremă. Într-o crăticioară se topeşte drojdia în lapte, se adaugă peste grăsime şi se omogenizează în timp ce picurăm şi oţetul. Se omogenizează bine amestecul şi apoi se toarnă făina în ploaie până se obţine o cocă destul de densă. Se frământă până ce devine o cocă omogenă şi apoi se pune la rece pentru 30 de minute. Între timp, tăiem rahatul în bucăţele lunguieţe, pe un fund pe care am presărat ăn prealabil zahăr pudră.
Scoatem coca din frigider şi facem mingiuţe puţin mai mici decât o minge de pin-pong. Se intind cu sucitorul obţinându-se o formă rotundă. Această forma se taie în 8 sectoare. Pe fiecare bucăţică de sector se pune o bucăţică de rahat si se rulează înspre vârf. Se aşează în tava unsă cu grăsime.
Se pun în cuptorul încălzit în prealabil. Se coc la 180 grade, timp de 30 de minute.

Acum ani de zile am căutat în mai multe cărţi de bucate o reţetă de colivă. Surprizăăăăă! Nu am gasit nicăieri şi am constatat ca prepararea colivei o înveţi de la diverse mătuşi, bunici ajunse la o vârstă venerabiă.

colivă
1 kg de arpacaş,
800 g zahăr,
200 g stafide,
200 g nuci,
2 fiole cu esenţă de rom,
50 g zahăr pudră,
50 g cacao,
pesmet din biscuiţi (opţional)


Se spală arpacaşul, frecându-l între palme, în 9 ape. Într-un vas de 5 litri se pun 3 cantităţi de apă la o cantitate de arpacaş. Se fierbe la foc iute amestecând uşor, până se îngroaşă după care micşorăm flacăra. Când arpacaşul s-a înmuiat, se adaugă zahărul şi se firbe în continuare până se leagă zahărul, iar conţinutul devine foarte păstos. După ce s-a răcit se adaugă esenţa de rom şi nuca tăiată mărunt. Dacă amestecul este prea moale se adaugă pesmet din biscuiţi până se obţine un amestec destul de consistent iar dacă amestecul este prea vârtos, se adaugă puţin zahăr. Coliva poate fi aşezată pe un platou în forma unui tort, sau se pune într-un castron.
Se ornează cu zahăr pudră, cacao sau cu ornamente pentru tort (ornament mozaic, ciocolată, etc).