Crizele financiare, stressul, viaţa agitată de zi cu zi, gustările frugale servite între două probleme de serviciu, frustrările înecate în orele petrecute la muncă ne fac să uităm căldura căminului şi frumuseţea naturii care ne înconjoară. Haideţi să regăsim liniştea de altădată şi frumuseţea naturii, să împărtăşim din bucuriile nostre.
Ce mai mănâncă lumea...şi am mâncat şi eu
Felul unu: Supă cremă de porumb dulce
Despre cum a fost făcută nu ştiu să vă spui dar gustul a fost cu totul şi cu totul nou şi deosebit. Deci (aici improvizăm pentru că la asta mă pricep): se iau doă cepe minunate se curăţă şi se tăvălesc pe sub jetul de apă ca să le treacă năduful. Se alege de probă un păstârnac şi o juma de ţelină ca să lase praf de aromă în zeamă şi din toată sărăcia se aleg doi morcovi. Tot zarzavatul se curăţă, se spală şi apoi este trimis în oală să cautecele două cepe. După ce s-o gătat trebuşoara asta se iau ca de la întâmplare (cred că depinde de gustibus aici dacă se merge pe varianta ştiuleţi sau boabe gata curăţate din conservă sau congelate) ori trei ştiuleţi de porumb de cel fraged şi plin de lapte ori se caută prin magazin păpuşoi de lapte gata congelat cert este că şi el trebe trimis la aceeaşi oală. Sarea din bucate nu trebe să lipsească nicicum şi dacă te lasă inima să pui şi două linguri de oloi e şi mai bine. Acestea fiind spuse se lasă să fiarbă până când bobul de porumb crapă de ciudă şi albeşte oleacă zeama după care cei doi mercovi se scot şi se consumă fără nici o pagubă pentru că zeama la supă trebe să rămâie alb-lăptoasă. No, acum dară, se ia blenderul cel de toată ziua se zvârlu înlăuntru fără nici o remuşcare cepele, păstârnacul şi ţelina se lasă peste zeamă cât să nu sufere de uscăciune şi se porneşte maşinăria. Cât timp le freacă blenderul ridichea la cele legume, strecurăm într-o oală în care sfârâie ceva ulei (tot ca la 2 linguri să nu capete curaj legumele sfârtecate a se lipchii de fundul oalei) toată zeama şi păstrăm în sită toate boabele de porumb ce vor sfârşi asemeni legumelor măcinate şi mestecate pănă nu se mai vede decât o zeamă groasă alburie. Acestea fiind spuse amestecă totul (adecă legume pasate, porumb pasat şi zeama de le-o fiert) să lasă pe foc până la un clocot domol (hai doua că mă simt generos) şi ca picanterie se zvârlu şi câteva boabe de chiper care dau bine şi la papile şi la ochiul critic. Poftă buna
Feliul doiu: sarmăluţe de legume cu bacon gratinat
Sună pompos dar la gust e musai să-ncercaţi. Deci: se ia o varză nouă şi se opăreşte numai căt să băgăm spaima în ea fără a o lăsa să se moleşească întru totul. Se desfac foile cu răbdare şi îndemânare şi se lasă la răsuflat cât să iasă fierbinţeala din ele. În ăst timp ne facem de lucru cu juma de kil de fasole de cea fideluţă, doi-trei morcovi, cateva fire de ceapă verde şi doi păstârnaci. După ce se curăţă, se taie pe lung să arate cam cum arată şi fasolea fideluţă şi apoi se spală cu nădejde ca să-şi uite de locul de unde au venit. Apoi (asta numai ca să ne dăm cunoscători nevoie mare) se ia un wok se zvârle un bulgăre de unt şi toate zarzavaturile tăiate pe lung (fideluţă) şi se boscorodesc până sau cât vă lasă inima (e bine totuşi să crănţăne între dinţi aşa că nu trebe întebate prea mult. După toată cearta asta se lasă la răcorit dar ca să nu le fie degeaba răcoreala se pudreazi cu ceva sare (subţire) şi un praf de boia chiar şi iute că nu strică. Apoi se iau două trei fire de fasole, doua fire de morcov, două depăstîrnac şi unul de ceapă şi mănunchiul gata format se strânge precul copilul în scutec de varză cât să iasă o sărmăluţă aşa mai lunguiaţă. După ce terminăm trebuşoara şi ne tragem sufletul căutăm prin frigider o bucată de kaizer sau bacon merge chiar şi costiţă (deci puţin mai grasă că nu strică deloc) dar musau sa nu fie feliate ca să faceţi trebuşoara asta singuri. Deci se ia baconul (sau ce o fi el numai gras să fie) şi se taie pentru fiecare câte o felie cumpătată cam de 1 - 1.5 cm grosime (adecă ceva mai grosuţă de un deget) şi se tăvălesc (da cu milă) prin prafuri de frunze sfărâmate (cimbru, piper de aromă, maghiran, pătrunjel uscat). Intr-o tavă de cuptor mai năltuţă, smălţuită cu ceva unsuros (unt, untură sau oloi) se asează (în plutoane) sarmalele pe un rând şi feliile de bacon pe altul se stropesc cu ceva vinuţ (de preferat alb ca să nu păteze) şi se baga la cuptior pana cănd se usucă vinul din tavă, se rumenesc feliile de bacon şi se arămesc sărmăluţele ca frunzele de toamnă. Cine mai apucă bine, cine nu asta e. Am spus poftă bună?
Feliul doiu bis: vinete umplute cu zacuscă
Da! Se iau câteva vinete (io am luat de două ori) se taie în jumătăţi şi spală că să le iasă vraja din coajă. Se scobesc o ţâră cam cât un şănţuleţ de cel şugubeţ şi se umplu cu vârf şi îndesat cu zacuscă prepara din timp da musai să fie şi cu ardei iute ca să cârmească sfârşitul de masă cătră o carafă de vin sau măcar o bere. Zacusca se face după pofta fiecăruia din ceapă, vinete, ardei iute şi ardei gras şi musai roşie (parcă nu v-aş lăsa să puneţi bulion că stricaţi bunătate de gust)...ulei cu două linguri mai mult ca să mustească, sare după gust şi răbdare. După ce s-au umplut vinetele cu zacuscă se aşează şi ele într-o tavă lărgoasă să nu se simţă prea strâmtorate şi se baga la cuptior până cândvânata prinde a se moleşi pătunsă de ceva simţăminte generoase din crema de deasupra care prinde o crustă uşoară şi uleioasă. La feliul acesta musai o felie de pâine neagră fragedă şi pufoasă. Poftă bună dacă mai ajungeţi la timp!
Feliul trei: adecă desert
Astăzi s-o nemerit sa fie turtă dulce cu nucă sfărâmată, dar nici cu o umbră de tiramisu nu îmi este ruşine să vă ameninţ ba chiar şi o felie de tort cu blat de ciocolată şi cremă-frişcă de fragi sau căpşuni...da la aistea nu o să vă povestesc nimic pentru că mi s-o gătat cafeaua şi trebe să fug (mai blajin că nu mai pot iute) să îmi fac alta.
Şi-am încălecat aşa şi-am mâncat tot ce era...
