Salata de vara, satioasa si sanatoasa

Bucataria italieneasca este atat de simpla si totusi mancarurile sunt foarte gustoase si satioase, iar italienii nu sunt obezi in ciuda tonelor de paste pe care le mananca.

Ingrediente:

280 gr. cous cous
380 ml. apa
4 bucati de cotlet de porc (pui sau curcan)
1 vanata mica
1 ardei rosu
2 dovlecei
O mana de masline negre, taiate in forma de rondele
1 ceapa rosie
1 lamaie

1 lingurita de otet de mere
Cimbru, oregano, maghiran
Ulei de masline extravirgin
Sare si piper, dupa gust

La treaba, dragii mei!

Am curatat verdeata, am fript dovleceii, ardeiul, vanata , ceapa, bucatile de cotlet taiate toate in cuburi, apoi le-am pus intr-o cratita.

Sucul de lamaie, strecurat l-am pus intr-o cratita impreuna cu cele 6 linguri de ulei, cimbrul, oregano, lingurita de otet, sarea si piperul si le-am dat intr-un clocot. Am amestecat bine cu o furculita si am rasturnat totul in cratita cu legumele si carnea. Am amestecat ingredientele si le-am lasat pentru o ora la fezandat.

Intr-o alta craita am pus la fiert apa cu un praf de sare. Am adaugat putin ulei, am stins focul si am adaugat cus cus-ul. L-am amestecat cu o furculita avand grija sa nu ramana cu cocoloase, l-am acoperit lasandu-l asa cam 5 minute.

Am mutat cus-cus-ul intr-un castron , amestecand in continuare pentru a-l face sa se raceasca mai repede. Cand s-a racit, se adauga legumele si carnea aromate in sosul de lamaie cu mirodenii si maslinele taiate rondele (de preferat maslinele Kalamata-masline rosii). Daca este cazul mai adaugati putin ulei de masline. Am lasat castronul la rece cam jumatate de ora pentru ca aromele sa fie cat mai pregnante.

Va urez pofta buna!

Persichino

Asazi, am gasit o reteta a unei bauturi speciale. Originar din Italia, persichino este o bautura foarte tare, dar si oarte apreciata la mesele rafinate.

30 de samburi si coji de piersica,

1 litru de alcool 95 gr,

500 g de zahar,

500 ml vin alb.

Samburii si cojile de de piersica se lasa la macerat 50 de zile. La rece se face din zahar si vin un sirop, amestecand pana cand se topeste zaharul. Se amesteca cu alcoolul in care au fost samburii si cojile, se strecoara prin hartie de filtru si se lasa la invechit (poate chiar si cateva luni).

Degustare placuta!

P.S. A se consuma cu moderatie!

Venite de la rusi

Ce mai mănâncă lumea...şi am mâncat şi eu

Felul unu: Supă cremă de porumb dulce

Despre cum a fost făcută nu ştiu să vă spui dar gustul a fost cu totul şi cu totul nou şi deosebit. Deci (aici improvizăm pentru că la asta mă pricep): se iau doă cepe minunate se curăţă şi se tăvălesc pe sub jetul de apă ca să le treacă năduful. Se alege de probă un păstârnac şi o juma de ţelină ca să lase praf de aromă în zeamă şi din toată sărăcia se aleg doi morcovi. Tot zarzavatul se curăţă, se spală şi apoi este trimis în oală să cautecele două cepe. După ce s-o gătat trebuşoara asta se iau ca de la întâmplare (cred că depinde de gustibus aici dacă se merge pe varianta ştiuleţi sau boabe gata curăţate din conservă sau congelate) ori trei ştiuleţi de porumb de cel fraged şi plin de lapte ori se caută prin magazin păpuşoi de lapte gata congelat cert este că şi el trebe trimis la aceeaşi oală. Sarea din bucate nu trebe să lipsească nicicum şi dacă te lasă inima să pui şi două linguri de oloi e şi mai bine. Acestea fiind spuse se lasă să fiarbă până când bobul de porumb crapă de ciudă şi albeşte oleacă zeama după care cei doi mercovi se scot şi se consumă fără nici o pagubă pentru că zeama la supă trebe să rămâie alb-lăptoasă. No, acum dară, se ia blenderul cel de toată ziua se zvârlu înlăuntru fără nici o remuşcare cepele, păstârnacul şi ţelina se lasă peste zeamă cât să nu sufere de uscăciune şi se porneşte maşinăria. Cât timp le freacă blenderul ridichea la cele legume, strecurăm într-o oală în care sfârâie ceva ulei (tot ca la 2 linguri să nu capete curaj legumele sfârtecate a se lipchii de fundul oalei) toată zeama şi păstrăm în sită toate boabele de porumb ce vor sfârşi asemeni legumelor măcinate şi mestecate pănă nu se mai vede decât o zeamă groasă alburie. Acestea fiind spuse amestecă totul (adecă legume pasate, porumb pasat şi zeama de le-o fiert) să lasă pe foc până la un clocot domol (hai doua că mă simt generos) şi ca picanterie se zvârlu şi câteva boabe de chiper care dau bine şi la papile şi la ochiul critic. Poftă buna

Feliul doiu: sarmăluţe de legume cu bacon gratinat

Sună pompos dar la gust e musai să-ncercaţi. Deci: se ia o varză nouă şi se opăreşte numai căt să băgăm spaima în ea fără a o lăsa să se moleşească întru totul. Se desfac foile cu răbdare şi îndemânare şi se lasă la răsuflat cât să iasă fierbinţeala din ele. În ăst timp ne facem de lucru cu juma de kil de fasole de cea fideluţă, doi-trei morcovi, cateva fire de ceapă verde şi doi păstârnaci. După ce se curăţă, se taie pe lung să arate cam cum arată şi fasolea fideluţă şi apoi se spală cu nădejde ca să-şi uite de locul de unde au venit. Apoi (asta numai ca să ne dăm cunoscători nevoie mare) se ia un wok se zvârle un bulgăre de unt şi toate zarzavaturile tăiate pe lung (fideluţă) şi se boscorodesc până sau cât vă lasă inima (e bine totuşi să crănţăne între dinţi aşa că nu trebe întebate prea mult. După toată cearta asta se lasă la răcorit dar ca să nu le fie degeaba răcoreala se pudreazi cu ceva sare (subţire) şi un praf de boia chiar şi iute că nu strică. Apoi se iau două trei fire de fasole, doua fire de morcov, două depăstîrnac şi unul de ceapă şi mănunchiul gata format se strânge precul copilul în scutec de varză cât să iasă o sărmăluţă aşa mai lunguiaţă. După ce terminăm trebuşoara şi ne tragem sufletul căutăm prin frigider o bucată de kaizer sau bacon merge chiar şi costiţă (deci puţin mai grasă că nu strică deloc) dar musau sa nu fie feliate ca să faceţi trebuşoara asta singuri. Deci se ia baconul (sau ce o fi el numai gras să fie) şi se taie pentru fiecare câte o felie cumpătată cam de 1 - 1.5 cm grosime (adecă ceva mai grosuţă de un deget) şi se tăvălesc (da cu milă) prin prafuri de frunze sfărâmate (cimbru, piper de aromă, maghiran, pătrunjel uscat). Intr-o tavă de cuptor mai năltuţă, smălţuită cu ceva unsuros (unt, untură sau oloi) se asează (în plutoane) sarmalele pe un rând şi feliile de bacon pe altul se stropesc cu ceva vinuţ (de preferat alb ca să nu păteze) şi se baga la cuptior pana cănd se usucă vinul din tavă, se rumenesc feliile de bacon şi se arămesc sărmăluţele ca frunzele de toamnă. Cine mai apucă bine, cine nu asta e. Am spus poftă bună?

Feliul doiu bis: vinete umplute cu zacuscă

Da! Se iau câteva vinete (io am luat de două ori) se taie în jumătăţi şi spală că să le iasă vraja din coajă. Se scobesc o ţâră cam cât un şănţuleţ de cel şugubeţ şi se umplu cu vârf şi îndesat cu zacuscă prepara din timp da musai să fie şi cu ardei iute ca să cârmească sfârşitul de masă cătră o carafă de vin sau măcar o bere. Zacusca se face după pofta fiecăruia din ceapă, vinete, ardei iute şi ardei gras şi musai roşie (parcă nu v-aş lăsa să puneţi bulion că stricaţi bunătate de gust)...ulei cu două linguri mai mult ca să mustească, sare după gust şi răbdare. După ce s-au umplut vinetele cu zacuscă se aşează şi ele într-o tavă lărgoasă să nu se simţă prea strâmtorate şi se baga la cuptior până cândvânata prinde a se moleşi pătunsă de ceva simţăminte generoase din crema de deasupra care prinde o crustă uşoară şi uleioasă. La feliul acesta musai o felie de pâine neagră fragedă şi pufoasă. Poftă bună dacă mai ajungeţi la timp!

Feliul trei: adecă desert

Astăzi s-o nemerit sa fie turtă dulce cu nucă sfărâmată, dar nici cu o umbră de tiramisu nu îmi este ruşine să vă ameninţ ba chiar şi o felie de tort cu blat de ciocolată şi cremă-frişcă de fragi sau căpşuni...da la aistea nu o să vă povestesc nimic pentru că mi s-o gătat cafeaua şi trebe să fug (mai blajin că nu mai pot iute) să îmi fac alta.

Şi-am încălecat aşa şi-am mâncat tot ce era...

Involtini sau pachetele impaturite in sunculita

Pachetele gustoase care pot fi servite si ca aperitiv si ca fel doi.

Ca timp, prepararea lor mi-a luat cam 30 minute, iar o ora au stat la cuptor.

250 g sunculita taiata pe lungime, foarte subtire (eu am folosit Ringa Bacon, cumparat de la Kaufland),

300 g ficat de pasare,

300 piept de curcan taiat cubulete.

3 catei de usturoi,

1 lingura de ulei de masline,

8 cartofi albi de marimea putin mai mari decat un ou (de marimea unui pumn)

Toate ingredientele sunt crude.

Am preparat un mujdei de usturoi din cei 3 catei si uleiul de masline. Cu acest mujdei am uns fundul tavii in care voi aseza "pachetelele". Am curatat cartofii, i-am taiat in jumatate pe lung si am pus cate un cubulet de piept de curcan tavalit usor intr-un amestec de ghimbir si piper. Deasupra am adaugat o bucatica de ficat de pasare, asfel incat sa acopere sectiunea cartofului. Se infasoara in felia de bacon si se aseaza in tava. Dupa ce am umplut tava am stropit "pachetelele" cu putin otet de mere sau otet aromat si am adaugat putina apa. Am acoperit tava si am pus-o in cuptor la foc mare. Dupa 20 de minute am descoperit tava si am micsorat focul la mediu pentru inca 40 de minute.

Sa-mi spuneti daca v-a placut.

Libera imaginatie lasa la alegerea gosodinei ce va pune in fasia de sunculita.

Prima data am facut ficat in sunculita, cum am invatat de la prietena mea Sanda, care e priceputa in toate cele si are un simt artistic si o imaginatie demne de invidiat.

APERITIV BUUUUUUUUUUN

Pentru rontait dimineata, seara...sau cand "as manca ceva bun", iata ce am facut. Aveam o reteta care nu prea mi-a iesit, asa ca m-am gandit eu sa fac niste combinatii alambicate sau mai putin alambicate din diverse retete.
Deci ne trebuie urmatoarele:
pentru coca
250 grame osanza (untura),
200 ml lapte dulce,
3 linguri cu varf cu telemea farmitata
45 grame drojdie de bere,
o lingura de otet,
piper dupa gust
faina cat cuprinde pentru a obtine un aluat moale precum lobul urechii;
pentru umplutura
300 grame sunca de praga,
150 grame cascaval,
2 cepe mici sau 1 ceapa mare-daca este sezon 2 legaturi de ceapa verde taiata marunt,

2 catei de usturoi,
5-6 linguri pasta de tomate,
piper, ghimbir, maghiran dupa gust,
1 ou
Va mai fi necesar 1 ou pentru a unge turtitele inainte de a le pune in cuptor.

Pentru coca, am pus intr-un castron mai mare (aprox. 4 litri) osanza pe care am frecat-o bine cu cele 3 linguri cu branza data pe razatoare sau zdrobita cu furculta. Intre timp, pe aragaz am incalzi putin laptele in care am topit drojdia de bere. Am adaugat laptele in castron, apoi lingura de otet si piperul am amestecat bine pana a devenit aproape omogena compozitia, iar apoi am inceput sa adaug faina, in ploaie. Am framantat bine coca si am lasat-o sa se odihneasca la rece jumatatee de ora.
Intre timp, cat coca s-a odihnit la rece, am tocat ceapa, usturoiul si sunca pe care le-am amestecat intr-un alt castron cu pasta de tomate, cascavalul dat pe razatoarea mica si mirodeniile. Mirodeniile sunt foarte importante, deoarce savoarea mancarii de acolo se trage. Vechii romani aveau un motto: "Cand ingredientele sunt rare sau scumpe si iti este foame, trebuie sa stii cum sa faci in asa fel incat sa-ti fie bine. Aceasta inseamna sa apelezi la imaginatie fara a sacrifica gustul." Bucataria mediteraneeana este plina de savoare datorita multitudinii de mirodeni folosite in alimentatie.
Dar sa revenima la aperitivul nostru. Am amestecat cu constiinciozitate umplutura, adaugand si oul batut ca pentru omleta.
Acum gata, trecem la partea de finisaj. Am impartit aluatul in trei. Daca doriti sa va iasa turtitele mai mici, il impartiti in patru. Am intins cu sucitorul din fiecare parte de aluat cate o foaie, pe masa infainata. Pe fiecare foaie, am asezat umplutura in strat subtire si apoi le-am rulat. Foile, nu trebuie sa fie nici prea groase, nici prea subtiri, ci atat cat sa nu se rupa aluatul. Fiecare rulou l-am taiat in bucatele de aprox. 2 cm, dar nu mai mici si le-am asezat in tava. Le-am uns pe deasupra cu oul batut si in final le-am pus la cuptor, la foc iute 10 minute, apoi inca jumatate de ora la foc potrivit.
Scoase din cuptor si lasate sa se raceasca ne-au facut cu ochiul, asa ca in scurt timp s-a finalizat si lucrarea, adica au fost servite la un pahar cu bere...sau 2 pahare...sau hai, ca or fi fost mai multe. Cine sa mai stie?

SCRIPILITA (TURTA DIN FAINA DE NAUT)


Turtele din faina de naut sunt o specialitate genoveza, inventata acum 2000 de ani. Se prepara cu ingrediente obisnuite si ieftine: faina de naut, apa, sare si ulei.
Privind originile acestui surogat de paine, trebuie sa facem o incursiune in perioada antica din Grecia si din Imperiul Roman cand soldatii obisnuiau sa prepare un “terci” din faina de naut si apa pe care il coceau pe propriile scuturi, la soare, facand asfel economie.
Turtele obtinute erau nutritive, asfel reteta a supravietuit din timpul imperiului pana in evul mediu, cand se servea insotita de branza proaspata si salata de ceapa, taiata julien, stropita cu otet.
Exista si o legenda din anii 1284, legata de reteta acestor turte, asa cum le cunoastem noi in ziua de azi, care ne spune ca ele s-au nascut din pura intamplare, cand Genova a ivins Pisa in batalia de la Meloria.
La intoarcerea din batalie, navele genoveze au fost prinse de o furtuna cumplita. In aceasta furtuna, cativa barili de faina de naut si ulei s-au amestecat cu apa sarata aruncata de furtuna pe punte. Neavand alte provizii marinarii au incercat sa recupereze tot ce era posibil, asa ca acest terci din faina de naut, ulei si apa a fost pus la uscat la soare, obtinandu-se un fel de turte. In aceasta forma, terciul a fost impartit marinarilor.
Ajunsi la tarm, genovezii au hotarat sa imbunatateasca reteta acestor turte improvizate, preparandu-le in cuptor. Rezultatul a fost surprinzator incat a fost denumit l'oro di Pisa (aurul Pisei) si si-a gasit un loc de frunte in retetarul genovez. Datorita populatitatii, in cel de-al XV-lea secol, in anul 1447, a fost emis la Genova un decret privind organizarea productiei acestor turte, numite scripilita.
Des intalnite erau localurile, numite Sciamadde, in care se putea servi aceasta specialitate alaturi de felul doi, insotite de un pahar cu vin. Clientii acestor localuri erau in special artistii si scriitorii printre care il amintim pe Fabrizio de Andre.

PREPARARE


Ingredientele utilizate sunt urmatoarele: 300 g faina de naut, 1 litru de apa, 1 pahar de ulei (240 ml), sare, piper.
Puneti faina cernuta intr-un castron obisnuit, iar in centru picurati apa putin cate putin. Amestecati cu atentie pentru a evita formarea cocoloaselor, pana obtineti un amestec lichid si omogen (de consistenta amestecului pentru clatite) pe care il veti lasa sa se odihneasca cateva ore bune (aproximativ 4 – 5 ore) acoperit cu un capac, timp in care veti amesteca in compzitie din cand in cand. Vasul nu va fi pus la frigider.
Dupa ce a trecut timpul necesar odihnei aluatului, se spumeaza compozitia daca este cazul. Se adauga sarea si jumatate de pahar de ulei din seminte. Restul de ulei se pune in tava, atat cat sa acopere fundul tavii antiaderenta, in care se va coace turta. In antichitate se utilizau tavile din cupru sau din aluminiu. Tava trebuie sa aiba o suprafata de aproximativ 800cm2.
Rasturnati compozitia in tava si introduceti-o pentru jumatae de ora in cuptorul incins la 220 grade C pana va capata o culoare aurie. Apoi veti stinge cuptorul si veti aprinde grill-ul pentru inca 15 minute pana turta capata o culoare maroniu deschis. Daca nu aveti grill, o veti intoarce prin rasturnare si pe partea cealalta, in tava si o mai tineti 5 – 7 minute la foc potrivit.
Cand este gata, se scoate din cuptor si se presara cu sare si piper, se taie si se serveste calda, asezonata cu verdeata sau cu ulei de masline si rosmarin tocat. Mai poate fi servita cu pesto, acel sos de busuioc cu usturoi si ulei de masline.