despre uleiul de masline

Medicul Ioan Nedelcu, specialist în boli dermatologice la Spitalul Elias din Bucureşti vă învaţă ce întrebuinţări puteţi da uleiului de măsline extravirgin. Astfel, specialistul vă pune la dispoziţie 20 reţete ce vă pot ajuta în ameliorarea unor afecţiuni, precum şi remedii utile în cosmetică.

1. Paradontoză
Prin masarea periodică a gingiilor cu ulei de măsline s-a observat că este mult diminuat pericolul parodontozei. Folosiţi ulei de măsline de trei ori pe zi.

2. Ulcer duodenal
Se bate un albuş de ou prospăt cu o linguriţă de zahăr pudră şi o lingură de ulei de măsline până se face cremă. În fiecare dimineaţă se consumă acest amestec pe stomacul gol timp de 10 zile.

3. Gastrită
O linguriţă de ulei de măsline extravirgin, luată înainte de fiecare masă protejează stomacul împotriva ulcerului şi gastritei.

4. Constipaţie
Dacă se consumă o lingură sau două de ulei de măsline dimineaţa, în combinaţie cu zeamă de lămâie sau cafea se previne constipaţia.

5. Balonări şi arsuri la stomac
Folosiţi 250ml ulei de măsline presat la rece, 1 kg miere de albine şi 4 lămâi trecute prin maşina de tocat carne. Se amestecă totul şi se ţine în borcane la frigider. Se iau 3 linguri pe zi, cu 30 minute înaintea meselor.
Cura cu salată de pătrunjel este de asemenea eficientă. Se mănâncă zilnic, timp de două săptămâni o legătură de pătrunjel tăiat mărunt, la care se adaugă puţin ulei de măsline şi puţină lămâie. Este şi un detoxifiant excelent al organismului.

6. Eliminarea pietrelor de la vezica biliară
Reţeta 1: Folosiţi 200 grame ulei de măsline, un gălbenuş de ou, zeama de la o lămâie, 40 ml. coniac natural de bună calitate, 1 linguriţă de zahăr, miere naturală. Se amestecă şi se bea cu înghiţituri rare. Staţi apoi culcat pe partea dreaptă, cu picioarele la piept. Urmăriţi-vă scaunul şi veţi observa că aţi eliminat pietricele.
Reţeta 2: Folosiţi 250 ml ulei de măsline. Cantitatea se bate puternic cu zeama de la trei lămâi până ce uleiul devine lăptos. Beţi acest amestec două zile la rând.
7. Eliminarea pietrelor de la bilă
Se râşnesc seminţe uscate de pepene roşu. Timp de 10 zile, dimineaţa pe nemâncate se ia o linguriţă din pulberea obţinută împreună cu o lingură de ulei de măsline presat la rece şi se stă culcat pe partea dreaptă 20 minute. Tratamentul durează 3 luni, câte 10 zile pe lună.

8. Probleme hepatice sau biliare
Se pot lua 1-2 linguri de ulei dimineaţa, înainte de masă sau 1-2 linguri de ulei înaintea fiecărei mese. Este recomandat ca după înghiţirea uleiului să se stea culcat o jumătate de oră pe partea dreaptă. Dacă medicul constată că pietrele sunt destul de mici pentru a putea fi eliminate fără să se blocheze, se amestecă o jumătate de ceaşcă de ulei de măsline cu o jumătate de ceaşcă cu suc de lămâie sau grapefruit şi se bea seara înainte de culcare. Dimineaţa se bea ceva fierbinte şi apoi e posibil ca pietrele să fie eliminate. Alteori se poate posti două zile înainte, bând suc de mere din două în două ore, iar în cea de a doua seară se bea amestecul de ulei şi suc de lămâie. Astfel se va curăţa vezica, se vor dizolva sau elimina pietrele mici.

9. Artroza
Se toarnă ulei de măsline peste frunze tinere de nuc şi se lasă timp de 3-4 ore, după care se aplică frunzele în 3-4 straturi pe locul bolnav. Masajul cu ulei de măsline şi suc de lămâie este şi el eficient. Încălziţi pe foc un amestec de ulei de măsline şi suc de lămâie, apoi masaţi-vă cu el articulaţiile dureroase. Aplicaţi un bandaj şi lăsaţi-l şi peste noapte.

10. Reumatismul
Se fierb 10 minute: o ceapă mare tăiată fin, 4 linguri ulei de măsline, 150 ml apă şi 40 grame untură nesărată. Se bea foarte caldă mai multe seri la rând. După două ore, la culcare, se bea un decoct de cruşon (o linguriţă la cană, fiert 3 minute). Tratamentul se face o dată pe an, timp de 7 zile. Se pun opt linguri de piper negru măcinat într-un litru de rachiu tare şi se lasă la macerat 5-7 zile. Se filtrează şi se masează cu această soluţie zonele dureroase de 2-3 ori/zi.

11. Ciocuri pe coloană
Alifia de sânziene: 20 grame de plantă uscată, bine mărunţită se pun la macerat timp de 12 ore în 30 mililitri spirt sanitar, într-un borcan închis ermetic. Se adaugă 200 ml ulei de măsline şi se ţine în "bain marie" timp de 3 ore, agitând vasul din când în când. Se lasă în repaus trei zile, după care se filtrează.
După filtrare, se pune într-un vas pe foc şi se adaugă 60 grame ceară de albine, amestecându-se continuu până se topeşte. După răcire, se păstrează la rece. Se fac fricţionări de-a lungul coloanei vertebrale în fiecare seară.

12. Arsuri
Uleiul de măsline s-a dovedit eficient pentru calmarea arsurilor. Se combină cu albuş de ou şi se aplică pe locul afectat.

13. Ten deshidratat
În cazul tenului obosit şi uscat, uleiul de măsline se foloseşte sub formă de comprese călduţe pe pomeţi, pe frunte sau tâmple.
14. Creme antirid
Pentru tenul ridat şi uscat este recomandată o mască dintr-un ou crud bătut bine, o lingură cu: lămâie, pepene, morcovi, castraveţi. Masca se aplică se faţă pentru 15-20 de minute, apoi se spală cu apă călduţă. Se repetă de trei ori pe săptămână. Efect de întinerire a tenului şi de netezire a ridurilor are şi masca din ulei de măsline amestecat cu tărâţe, care se aplică în acelaşi mod.

15. Tonifierea tenului
Se amestecă o lingură cu ulei de măsline şi suc de castravete. Se adaugă argilă până se obţine o pastă care se aplică pe faţă în strat subţire timp de 20-30 de minute, apoi se spală cu apă călduţă. Dacă tenul este foarte uscat, doza de ulei poate fi mărită. Pentru hidratare, uleiul de măsline se poate combina cu argilă şi gălbenuş de ou. Pentru ca măştile să îşi facă efectul, trebuie repetate o dată la două zile.

16. Pete maronii
Amestecaţi bine o lingură de mălai cu un sfert de linguriţă de pudră din coajă de portocală (se poate realiza din cojile uscate de la o portocală, măcinate fin într-o râşniţă de cafea), o lingură de lapte bătut şi o linguriţă de ulei de măsline. Aplicaţi pasta obţinută pe faţă şi pe decolteu, lăsând-o să acţioneze până când începe să se usuce. Masaţi uşor pielea cu degetele, până când devine strălucitoare. Clătiţi faţa mai întâi cu apă caldă, apoi cu apă cât mai rece. Veţi îndepărta astfel petele maronii, iar pielea va deveni netedă şi catifelată.

17. Mască pentru ten gras
Amestecaţi bine o linguriţă de mălai cu câteva picături de zeamă de lămâie verde, jumătate de linguriţă de lapte şi jumătate de linguriţă de ulei de măsline. Aplicaţi pasta obţinută pe piele, lăsând-o să acţioneze o jumătate de oră. Clătiţi din abundenţă cu apă călduţă.

18. Contra acneei
Comprese cu ulei de măsline. Încercaţi amestecul următor: ulei de măsline virgin, plus 100 picături de ulei aromat de lavandă (ulei esenţial, nu industrial). Se amestecă bine şi se aplică pe coşuri sub formă de comprese sau se fricţionează uşor. Primele efecte apar după câteva zile.

19. Mâini şi unghii
Pentru a vă întări unghiile înmuiaţi-le timp de 10 minute în ulei de măsline călduţ, o dată pe săptămână. Ele vor deveni mai puţin casante. Această practică are meritul de a reduce cuticulele.
Dacă aveţi mâinile uscate, roşii sau crăpate, încălziţi puţin ulei de măsline (atenţie, uleiul de măsline nu trebuie să fiarbă!). Înmuiaţi-vă mâinile timp de 15 până la 20 minute, o dată la două zile şi pielea se va calma. Pentru a avea mâini cu pielea fină, masaţi-le cu ulei de măsline amestecat cu o linguriţă de zahăr.

20. Îngrijirea părului
Uleiul de măsline conferă strălucire părului uscat şi deteriorat. Pentru păr este indicată o mască hidratantă pregătită dintr-un gălbenuş de ou şi o lingură cu ulei de măsline. Părul se masează cu acest amestec cu 20 de minute înainte de baie. Uleiul de măsline trebuie folosit însă în cantitţi mai mici, pentru că în exces poate provoca o uşoară îngrăşare a părului. Contra căderii părului se fac frecţii ale pielii capului cu ulei seara, timp de 10 zile.

salată de somon afumat cu bruschete
Am cam tras chiulul...si drept sa va spun am facut destule, dar fara poze, asa ca voi posta numai ce am pozat, iar restul...cand repet figura, promit sa fac poze si sa va destainui din experientele traite personal.

salata de somon afumat cu bruschete
150 g file de somon afumat,
3 oua fierte,
100 g masline kalamon cu samburi sau 50 g fara samburi,
5 felii de paine neagra,
2 linguri ulei amestecat cu rozmarin, piper negru, ghimbir pentru bruschete (cate un varf de cutit din fiecare condiment),
2 linguri de ulei de masline,
otet balsamic, sare dupa gust.
Am pus cele 3 oua intr-o ulcica si le-am dat in clocot 5 minute, pentru a fi tari. Feliile de paine le-am taiat cubulete, in timp ce intr-o tigaie teflonata am pus la incins uleiul cu condimentele. Cand uleiul s-a incins, am pus cubuletele de paine la perpelit. Cat timp acestea au stat pe foc, am taiat somonul file si l-am pus intr-un castron. Am luat bruschetele de pe foc si le-am lasat la racit. Am taiat ouale cubulete...bineinteles folosind aparatul de feliat oua, asta ca sa nu credeti ca sunt cine stie ce mestera maiastra.
Am dezosat maslinele si am adaugat peste fileul de somon totul: oua, masline, bruschete, sare si otet. Am amestecat cu o lingura usoara din plastic totul si am pus castronul la rece jumatate de ora.
Se serveste ca aperitiv, salata sau ca fel de mancare.

Contraindicaţii ale unor plante şi tratamente naturale



Ca fiecare medicament, şi plantele medicinale au contraindicaţii şi efecte secundare atunci când nu se respectă doza (se supradozează) . Comparativ cu preparatele medicinale chimice, plantele acţioneaza mai fin, provoacă mai puţine reacţii adverse şi complicaţii. Din această cauză unii oameni consideră că folosirea plantelor este complet inofensivă, indiferent de modul lor de administrare.
Nu aşa stau lucrurile în realitate. Ca şi în cazul tratamentelor cu pastile, şi administrarea plantelor necesită respectarea strictă a dozelor şi termenilor. Depăşirea lor provoacă deseori diferite dereglări în funcţionarea echilibrată a organismului, şi anume :


Aloea provoacă în unele cazuri inflamaţia intestinului gros, afluxul de sânge la organele bazinului mic, inhibă peristaltismul intestinal. Cei cu afecţiuni ale ficatului, rinichilor şi vezicii biliare vor folosi cu prudenţă această plantă.

Băile de nămol (peloidoterapia, fangoterapia) îmbunătaţesc metabolismul organismului în general, stimulând funcţionarea glandelor endocrine. Nu se folosesc (chiar se interzic) în cazuri de: afecţiuni oncologice, mioame, tuberculoză activă, tiroidoză, imediat după un infarct miocardic, în timpul sarcinii, în procesele inflamatorii acute.

Castanul, supradozat folosit sub formă de flori în ceai, în doze mari provoacă crampe ale degetelor de la mâini.

Cimbrisorul în cantităţi foarte mari duce la hiperfuncţia glandei tiroide. Este contraindicat femeilor însărcinate şi în cazuri de ulcer stomacal şi duodenal, pielonefrită, hepatită, aterioscleroză coronariană şi cerebrală, fibrilaţie auriculară (atrială).

Cătina albă este contraindicată pentru bolnavii cu colecistită acută, pancreatită, diaree cronică. La bărbaţi, cătina albă poate provoaca prostatita adenomatoasă, iar la femei mastopatie datorită conţinutului de fitohormoni. În caz de astm bronşic şi în alte cazuri rare, beta-carotenul, care se află în cantităţi mari în cătina albă, poate provoca alergie.

Coada şoricelului poate provoca, în caz de supradozare, ameţeală, diaree, erupţii, tromboflebită.

Echinacea nu se recomandă în cazuri de îmbolnăviri progresive (evolutive) sistematice ca: tuberculoza, scleroza multiplă, colagenoza şi în caz de sensibilitate ridicată faţă de plante compozite.

Florile de tei supradozate, folosite în ceai dau complicaţii la inimă dacă se bea mai mult de o lună, de doua ori pe an. Pauza între două cure trebuie să fie nu mai mică de 6 luni.

Hameiul, folosit în cantităţi mari, duce la dureri de cap, dureri de burtă, greaţă, vomă, dezvoltarea tumorilor, scăderea potenţei, iritarea mucoasei tractului digestiv.

Inul, sub formă de seminţe, provoacă diaree. Folosirea îndelungată (mai mult de trei săptămani) acţioneaza negativ în cazuri de colecistită şi hepatită.

Ginsengul nu se recomandă bolnavilor cu hipertensiune, cu diferite infecţii, hiperexcitabilitate . Uneori apare insomnia, dureri de cap, de inimă, dezvoltare sexuala prematură (mai ales la fete). Supradozarea duce la scăderea potenţei.

Măceşul, atât de cunoscut, provoacă distrugerea smalţului dentar, depunerea pietrelor la rinichi, diaree, dacă e folosit excesiv.

Mătasea de porumb în cantităţi mari inhibă centrul nervos care coordonează activitatea inimii, dar în doze mici îl stimulează. Supradozata provoacă de asemenea şi tromboflebita.

Păducelul, în doze mari provoacă scăderea bruscă a tensiunii arteriale, dureri de cap, spasme intestinale şi vomă daca este băut pe stomacul gol. După folosirea ceaiului sau tincturilor cu păducel se interzice a se bea apă rece deoarece apar colici intestinale.

Pătrunjelul agravează durerile de cap iar sucul este contraindicat femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează. Consumarea lui duce la eliminări în exces de potasiu, care trebuie recuperat consumând alimente bogate în acest element.

Pelinul, în cantităţi foarte mari provoacă spasme, halucinaţii, tulburări psihice.

Pojarniţa (sunătoarea) ridică tensiunea arterială, provoacă stenozarea (îngustarea) vaselor sanguine, fotodermita, scăderea potenţei dacă o folosiţi un timp îndelungat. Folosind pojarniţa nu aveţi voie să folosiţi inhalatori pentru astm bronşic, medicamente pentru răceală şi febră de fân. Cu pojarniţa nu sunt compatibile produse ca: berea, cafeaua, bobul, ciocolata, castraveţii în oţet, iaurtul.

Menta nu se recomandă pentru bolnavii cu hipotensiune, aciditate scazută a sucului gastric, hernie. Folosirea îndelungată a mentei duce la decontractarea sfincterului vezicii urinare, şi ca rezultat la incontinenta urinară. Uneori duce şi la scăderea potenţei. Menta proaspată are toxicitate redusă şi este indicat a fi folosită în ceaiuri.

Rostopasca este o plantă minune care a salvat mulţi oameni bolnavi. Dar folosirea îndelungata a plantei provoacă greaţă, vomă, inhibarea centrului respirator, paralizie spinală, crampe musculare.
Salvia nu se administrează mai mult de 2 luni la rând deoarece poate provoca iritarea mucoaselor. Femeilor însărcinate şi bolnavilor de nefrită le este contraindicată folosirea internă.

Socul, boabele de soc, folosite în doze mari (peste 200 g pe zi), duc la intoxicarea organismului asociată cu stări de vomă, arsuri la stomac, iritarea gâtului, dificultăţi în respiraţie, convulsii. Este contraindicat persoanelor cu diaree cronică şi acută, producând iritaţii ale colonului.

Ştevia este contraindicată bolnavilor de tuberculoză. Uneori provoacă uremie.

Urzica, în cantităţi mari, duce la mărirea coagulabilităţii sângelui. Nu se recomandă pentru bolnavii cu hipertensiune arterială, aterioscleroză, polipi, adenom testicular. Se interzice în caz de hemoragie uterină provocată de fibroame şi mioame. La vârstnici poate agrava tromboflebita.

Valeriana (odoleanul) folosită timp îndelungat, duce la inhibarea funcţiilor organelor interne, provoacă dureri de cap, greaţă, schimbări în funcţionarea inimii, scăderea capacităţii de muncă.

Despre fasole

Pentru că am trecut la dietă, iar dieta Montigniac permite, astăzi ne-am delectat cu ceva fasolicăăăăăăăăăăăăă. Felul 1 fasole, felul 2 tot fasole. Problema este că nu ştiu nicio reţetă de prăjitură cu fasole căci altfel aş fi gătit şi aşa ceva.
Despre fasole… ce să spunem? Numai de bine! O mulţime de studii dezvăluie faptul că fasolea ajută la dietă, la combaterea şi prevenirea multor boli.
Fasolea are numeroase calităţi deosebite, printre altele fiind cunoscută şi sub denumirea de „mâncător de zahăr” pentru că este foarte bogată în fibre vegetale care împiedică absorbţia zaharurilor şi reduc secreţia de insulină. Consumul zilnic al unei porţii de fasole verde, spre exemplu, poate ajuta la scăderea valorii colesterolului cu până la 20%. Este folosită în dietele de slăbire, fără a fi însoţită de pâine. Eu, în dieta pe care o ţin am consumat deseori fasole boabe, dar gătită fără adaos de carne. Astăzi, am gătit pentru familie, deci, la felul 2 am adăugat şi ceva carne.

Am avut 1 kg de fasole boabe, albă. Ieri am înmuiat-o în apă. Dacă aveţi apă de ploaie, cu atât mai bine. Am fiert-o în 3 ape, pe care le-am aruncat, apoi am împărţit-o în felul următor: mai puţin de un sfert pentru ciorbă, iar restul pentru mâncare.

ciorbă de fasole


Într-o oală de 5 litri am pus 5 linguri de ulei, o ceapă mare şi un fir de praz tăiate mărunt, doi morcovi potriviţi ca mărime, un păstârnac şi jumătate de ardei verde, toate tăiate cubuleţe, sare şi piper măcinat după gust. Le-am înăbuşit în ulei şi apoi am adăugat fasolea şi apa fiartă, cam 3 litri (depinde cât de deasă vă place). După ce boabele s-au înmuiat şi apa a devenit mai densă din cauza amidonului lăsat de fasole, am adaugat un litru de suc de roşii şi o cutie de roşii decojite, tăiate. Până a fiert conţinutul din oală, am tăiat mărunt o legătură de pătrunjel, pe care am adaugat-o în ciorbă împreuna cu 3 foi de dafin si o linguriţă rasă de ienibahar măcinat, pe care le-am dat în clocot. În final am dres-o de sare şi piper căci fasolea şi morcovul au fost foarte dulci. Pentru cei ce preferă ciorba mai acră poate fi dreasă cu o lingură de oţet balsamic, în momentul în care se serveşte.

mâncare de fasole boabe
Într-o cratiţă mai mare (4-5 litri) am pus la călit 2 cepe, 2 ardei graşi, unul roşu şi unul verde, 400 g de costiţă afumată, 200 g de ciolan afumat fără os tăiate fideluţă şi o linguriţă rasă de curry. Am adaugat restul de fasole rămasă (aproximativ trei sferturi), si apă cât să o acopere. Am fiert fasolea până s-a înmuiat, după care am adaugat o cutie de roşii tăiate cubuleţe, şi două legături de mărar tăiat mărunt. Am lăsat să clocotească roşiile şi mărarul, după care am lăsat cratiţa acoperită.
Se serveşte asortată cu salată sau cu murături.

Dupa cum vedeţi...am făcut o pasiune pentru praz.

Prazul este un puternic detoxifiant (conţine o cantitate mare de celuloză, care adună deşeurile alimentare) şi diuretic (produce o curăţare a rinichilor).


Mucilagiu de praz
Se taie în bucăţele 1 kg de praz la 1 litru de apă. Se fierbe pâna scade obţinându-se o pastă. Se arunca apa în care a fiert. Se îndulceşte cu miere după gust. Se consumă de trei ori pe zi câte o lingură acest mucilagiu.
Mucilagiul are proprietăţi emoliente şi expectorante şi este indicat în special în tratarea aparatului respirator (bronşite, traheite, laringite şi chiar pieredere vocii).

Prazul este indicat bolnavilor de reumatism, artrită, gută, litiază, arterioscleroză si obezitate.

Rădăcini de praz cu lapte
Rădăcinile se pisează în puţin lapte. Se bea un pahar în fiecare dimineata, pe stomacul gol.
Această reţetă are efect asupra viermilor intestinali.

Cred că în curând...o să capăt un accent pur oltenesc!