salată de somon afumat cu bruschete
Am cam tras chiulul...si drept sa va spun am facut destule, dar fara poze, asa ca voi posta numai ce am pozat, iar restul...cand repet figura, promit sa fac poze si sa va destainui din experientele traite personal.

salata de somon afumat cu bruschete
150 g file de somon afumat,
3 oua fierte,
100 g masline kalamon cu samburi sau 50 g fara samburi,
5 felii de paine neagra,
2 linguri ulei amestecat cu rozmarin, piper negru, ghimbir pentru bruschete (cate un varf de cutit din fiecare condiment),
2 linguri de ulei de masline,
otet balsamic, sare dupa gust.
Am pus cele 3 oua intr-o ulcica si le-am dat in clocot 5 minute, pentru a fi tari. Feliile de paine le-am taiat cubulete, in timp ce intr-o tigaie teflonata am pus la incins uleiul cu condimentele. Cand uleiul s-a incins, am pus cubuletele de paine la perpelit. Cat timp acestea au stat pe foc, am taiat somonul file si l-am pus intr-un castron. Am luat bruschetele de pe foc si le-am lasat la racit. Am taiat ouale cubulete...bineinteles folosind aparatul de feliat oua, asta ca sa nu credeti ca sunt cine stie ce mestera maiastra.
Am dezosat maslinele si am adaugat peste fileul de somon totul: oua, masline, bruschete, sare si otet. Am amestecat cu o lingura usoara din plastic totul si am pus castronul la rece jumatate de ora.
Se serveste ca aperitiv, salata sau ca fel de mancare.

Deosebit de gustos

Astazi, cu teama, am decis sa gatesc dupa o reteta pe care am primit-o de la niste prieteni proaspat reveniti dintr-o calatorie din Elvetia. Bineinteles ca prietenii au fost invitati sa guste din ceea ce am preparat si au fost foarte incantati de reutita mea. Deh! Asa se intampla cand iti mor laudatorii. Mie mi-au cam murit si trebuia sa iau masuri.
Dar, sa revenim la oile noastre! Aceasta reteta se prepara destul de rapid, cam 35 minute, si merita preparata pentru o masa festiva, sau cand timpul lucreaza impotriva noastra.

poisson au concombre et a l'aneth
Mai pe romaneste peste cu castraveti si marar.
Pentru 6 persoane sunt necesare urmatoarele ingrediente:
1 kg de file de pangasius,
6 castraveti potriviti ca marime,
3 linguri de ulei de masline,
200 ml vin alb,
200 g de file de peste (cod, macrou, hering...etc) afumat,
1 legatura de marar,
5 linguri de smantana,
sare si piper dupa gust

Intr-o tigaie potrivita pentru cantitatea de peste pe care o veti prepara (pestele nu trebuie sa stea ingramadit) se incinge uleiul, timp in care se taie fileul de pangasius in 2 pe lungime, apoi in bucatele de 4 cm. Se pune pestele in tigaie la foc mic, apoi se curata castravetii de coaja in fasii, se taie in doua pe lungime, apoi in bucatele de 2 cm si se adauga in tigaie. In timp ce pestele si castravetii se topesc in cratita, am taiat marunt pestele afumat si l-am pus intr-o craticioara impreuna cu vinul, apoi am taiat mararul. Dupa ce a clocotit 1 minut amestecul de peste cu vin, l-am adaugat impreuna cu cele 5 linguri de smantana si mararul maruntit in tigaie. Se drege cu sare si piper.
Se serveste cu paine prajita sau cu mamaliga.

Sosuri

Iata ca a venit si vremea salatelor si salatele se servesc si cu sos, pentru a fi mai consistente si mai gustoase. Pentru ca deja a inceput sezonul dietelor si marele Montignac ne permite, putem adauga un asfel de sos la salata, fara sa afecteze dieta pe care o urmam.
Acest sos poate fi folosit si la diverse soteuri, sandwich-uri, etc.
sos englezesc

3 linguri de mustar, (daca este din cel care are si ceva bobite, cu atat mai bine),
3 galbenusuri de ou,
100 ml ulei, de preferat ulei de masline extravirgin,
zeama de la o lamaie potrivit ca marime, sau cateva linguri de otet aromat (dupa gust),
1 legatura de patrunjel,
1 legatura de ceapa verde (iarna, poate fi inlocuita cu ceapa rosie)
sare, piper (optional)

Se amesteca mustarul cu galbenusurile, se adauga uleiul si zeama de lamaie.
Se adauga taiate marunt patrunjelul si ceapa. Se pun la rece cateva ore, dupa care se serveste peste salata, carne sau legume sotate, ciuperci.

Cand servim acest sos cu carne, putem adauga in el si 3-4 linguri de supa de carne. In acesst caz, sosul va fi mai zemos si se va pune peste garnitura servita la carne.

sos cu verdeturi
4 linguri cu varf de maioneza,
2 linguri de mustar,
2 linguri de otet aromat,
o legatura de ceapa verde,
2 legaturi de marar,
2 legaturi de patrunjel.
sare si piper dupa gust.
Am facut salata boeuf si ca de obicei, mi-au ramas 4 linguri de maioneza. Aici fac o paranteza si va anunt ca eu fac maioneza din oul intreg...deci, in blender pun 2 oua, zeama de la jumatate de lamaie, o lingura de mustar si ulei...cam 400 ml. Iese o cantitae destul de mare de maioneza (cam un litru) si nu este atat de grea pentru ficat cum este cea numai din galbenus si apoi...la dieta de slabire...merge ca "unsa".
Am pus cele 4 linguri de maioneza cu cele 2 linguri de mustar, am adugat otetul si ceapa verde taiata foarte marunt si le-am frecat cu o lingura de lemn. Apoi am adaugat patrunjelul si mararul taaite si ele foarte marunt.
Se poate servi cu rosii, si cu branza, cu peste fiert, cu carne de pasare sau pur si simplu pe paine prajita, pentru cei care nu tin dieta.

Contraindicaţii ale unor plante şi tratamente naturale



Ca fiecare medicament, şi plantele medicinale au contraindicaţii şi efecte secundare atunci când nu se respectă doza (se supradozează) . Comparativ cu preparatele medicinale chimice, plantele acţioneaza mai fin, provoacă mai puţine reacţii adverse şi complicaţii. Din această cauză unii oameni consideră că folosirea plantelor este complet inofensivă, indiferent de modul lor de administrare.
Nu aşa stau lucrurile în realitate. Ca şi în cazul tratamentelor cu pastile, şi administrarea plantelor necesită respectarea strictă a dozelor şi termenilor. Depăşirea lor provoacă deseori diferite dereglări în funcţionarea echilibrată a organismului, şi anume :


Aloea provoacă în unele cazuri inflamaţia intestinului gros, afluxul de sânge la organele bazinului mic, inhibă peristaltismul intestinal. Cei cu afecţiuni ale ficatului, rinichilor şi vezicii biliare vor folosi cu prudenţă această plantă.

Băile de nămol (peloidoterapia, fangoterapia) îmbunătaţesc metabolismul organismului în general, stimulând funcţionarea glandelor endocrine. Nu se folosesc (chiar se interzic) în cazuri de: afecţiuni oncologice, mioame, tuberculoză activă, tiroidoză, imediat după un infarct miocardic, în timpul sarcinii, în procesele inflamatorii acute.

Castanul, supradozat folosit sub formă de flori în ceai, în doze mari provoacă crampe ale degetelor de la mâini.

Cimbrisorul în cantităţi foarte mari duce la hiperfuncţia glandei tiroide. Este contraindicat femeilor însărcinate şi în cazuri de ulcer stomacal şi duodenal, pielonefrită, hepatită, aterioscleroză coronariană şi cerebrală, fibrilaţie auriculară (atrială).

Cătina albă este contraindicată pentru bolnavii cu colecistită acută, pancreatită, diaree cronică. La bărbaţi, cătina albă poate provoaca prostatita adenomatoasă, iar la femei mastopatie datorită conţinutului de fitohormoni. În caz de astm bronşic şi în alte cazuri rare, beta-carotenul, care se află în cantităţi mari în cătina albă, poate provoca alergie.

Coada şoricelului poate provoca, în caz de supradozare, ameţeală, diaree, erupţii, tromboflebită.

Echinacea nu se recomandă în cazuri de îmbolnăviri progresive (evolutive) sistematice ca: tuberculoza, scleroza multiplă, colagenoza şi în caz de sensibilitate ridicată faţă de plante compozite.

Florile de tei supradozate, folosite în ceai dau complicaţii la inimă dacă se bea mai mult de o lună, de doua ori pe an. Pauza între două cure trebuie să fie nu mai mică de 6 luni.

Hameiul, folosit în cantităţi mari, duce la dureri de cap, dureri de burtă, greaţă, vomă, dezvoltarea tumorilor, scăderea potenţei, iritarea mucoasei tractului digestiv.

Inul, sub formă de seminţe, provoacă diaree. Folosirea îndelungată (mai mult de trei săptămani) acţioneaza negativ în cazuri de colecistită şi hepatită.

Ginsengul nu se recomandă bolnavilor cu hipertensiune, cu diferite infecţii, hiperexcitabilitate . Uneori apare insomnia, dureri de cap, de inimă, dezvoltare sexuala prematură (mai ales la fete). Supradozarea duce la scăderea potenţei.

Măceşul, atât de cunoscut, provoacă distrugerea smalţului dentar, depunerea pietrelor la rinichi, diaree, dacă e folosit excesiv.

Mătasea de porumb în cantităţi mari inhibă centrul nervos care coordonează activitatea inimii, dar în doze mici îl stimulează. Supradozata provoacă de asemenea şi tromboflebita.

Păducelul, în doze mari provoacă scăderea bruscă a tensiunii arteriale, dureri de cap, spasme intestinale şi vomă daca este băut pe stomacul gol. După folosirea ceaiului sau tincturilor cu păducel se interzice a se bea apă rece deoarece apar colici intestinale.

Pătrunjelul agravează durerile de cap iar sucul este contraindicat femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează. Consumarea lui duce la eliminări în exces de potasiu, care trebuie recuperat consumând alimente bogate în acest element.

Pelinul, în cantităţi foarte mari provoacă spasme, halucinaţii, tulburări psihice.

Pojarniţa (sunătoarea) ridică tensiunea arterială, provoacă stenozarea (îngustarea) vaselor sanguine, fotodermita, scăderea potenţei dacă o folosiţi un timp îndelungat. Folosind pojarniţa nu aveţi voie să folosiţi inhalatori pentru astm bronşic, medicamente pentru răceală şi febră de fân. Cu pojarniţa nu sunt compatibile produse ca: berea, cafeaua, bobul, ciocolata, castraveţii în oţet, iaurtul.

Menta nu se recomandă pentru bolnavii cu hipotensiune, aciditate scazută a sucului gastric, hernie. Folosirea îndelungată a mentei duce la decontractarea sfincterului vezicii urinare, şi ca rezultat la incontinenta urinară. Uneori duce şi la scăderea potenţei. Menta proaspată are toxicitate redusă şi este indicat a fi folosită în ceaiuri.

Rostopasca este o plantă minune care a salvat mulţi oameni bolnavi. Dar folosirea îndelungata a plantei provoacă greaţă, vomă, inhibarea centrului respirator, paralizie spinală, crampe musculare.
Salvia nu se administrează mai mult de 2 luni la rând deoarece poate provoca iritarea mucoaselor. Femeilor însărcinate şi bolnavilor de nefrită le este contraindicată folosirea internă.

Socul, boabele de soc, folosite în doze mari (peste 200 g pe zi), duc la intoxicarea organismului asociată cu stări de vomă, arsuri la stomac, iritarea gâtului, dificultăţi în respiraţie, convulsii. Este contraindicat persoanelor cu diaree cronică şi acută, producând iritaţii ale colonului.

Ştevia este contraindicată bolnavilor de tuberculoză. Uneori provoacă uremie.

Urzica, în cantităţi mari, duce la mărirea coagulabilităţii sângelui. Nu se recomandă pentru bolnavii cu hipertensiune arterială, aterioscleroză, polipi, adenom testicular. Se interzice în caz de hemoragie uterină provocată de fibroame şi mioame. La vârstnici poate agrava tromboflebita.

Valeriana (odoleanul) folosită timp îndelungat, duce la inhibarea funcţiilor organelor interne, provoacă dureri de cap, greaţă, schimbări în funcţionarea inimii, scăderea capacităţii de muncă.