baclava

Pentru ca locuiesc intr-o zona unde baclavaua este des intalnita, pentru ca am prietene tataroaice si turcoaice, am cerut sfaturi, am primit indicaţii si m-am conformat. Deci astazi am gatit baclava.

1 pachet de foi pentru placinta,
500 g nuca macinata,
750 g zahar,
750 ml apa,
zeama de la o lamaie,
coaja de lamaie sau de portocala,
1 plic de zahar vanilat.

Baclavaua am facut-o intr-o tava de 44x35cm. Intr-o cratiţa de 2 litri am pus zaharul si apa pe foc. Am tapetat tava cu hartie pentru prajituri apoi am imparţit foile in trei. Nuca macinata am imparţit-o in doua.
Fiecare foaie de placinta se unge cu unt sau ulei.
Am pus prima parte din foi in tava, apoi am presarat nuca uniform. Am pus a doua parte din foi repetand si deasupra am adaugat restul de nuca. Intre timp am mai amestecat siropul din cratiţa si am adaugat in el coaja de lamaie sau portocala.
Peste al doilea strat de nuca am asezat celelalte foi, toate unse cu unt sau ulei dupa cu am spus si la inceput. Baclavaua se va taia inainte de a o introduce in cuptor. Am introdus tava in cuptorul incins si pentru 10 minute am ţinut focul la 210 grade. Apoi l-am redus la 180-190 grade pentru inca 20-25 de minute. Cat a stat baclavaua la cuptor, am adaugat zaharul vanilat in sirop, l-am legat si dupa ce am stins focul am adaugat zeama de lamaie. Cu 5 minute inainte de a scoate baclavaua din cuptor, cand marginile ei sunt aurite, adaugam siropul. Dupa ce am stins focul am mai lasat-o in cuptor 15-20 de minute. Este o prajitura foaaaaaaarte buna si foaaaaaaaaarte dulce.
Etichete: baclava, dulciuri, gastronomie,

Am primit astăzi o scrisoare disperată din parte celui care cu stoicism gustă ceea ce eu gătesc şi postez pe aici pe blog...Drept să vă spun, în 27 de ani n-a ajuns niciodată în spital...deci totul este verificat şi sub control. El este cel care dă avizul spre publicare a tuturor reţetelor pe care le probez şi le testez. Cu voia lui, în curând vor mai apare asfel de scrisori cu amintiri şi arome din trecut...

Ajuuuuuutooooorrrrrrrrrrrrrrr!

Da bre, am nevoie de ajutor. M-am hotărât să înfiinţez Asociaţia Gurmanzilor Anonimi dedicată trup şi esofag tuturor celor năimiţi de preafrumoasele şi apetisantele platouri cu d-ale gurii. Acu stau şi întreb dacă aici pot veni şi Gurmeţii sau dacă e cazul să unim cele două organizaţii şi să iasă Asociaţia Gurmanzilor şi Gurmeţilor Anonimi?! Am hotărât acest lucru deoarece văd uitătura tot mai speriată a cântarului de câte ori mă apropii direct sau hoţeşte de el. Şi pentru a porni la treabă voiniceste şi hotărât am nevoie de ajutor ca să stabilesc Statutul în primul rând. după care trebuiesc stabilite organele de conducere, organele de monitorizare şi organele de control. Nu, să nu vă gândiţi că am de gând să pun de o tocăniţă sau tochitură (ca la pomana porcului) cu mămăligă (care oricum nu explodează aşa de curând) şi cu murături, moare şi alte tăietoare de greţoşenii (ca să nu trecem în faza de metoclopramid sau Unicum)...
Şi mai trebuie să stabilim şi cotizaţie (ca să plătim psiho-conductorul de şedinţă) să stabilim locaţia (nu restaurant, ceainărie sau berărie că tentează) şi câte oare nu-s de făcut ca să pun pe picioare o aşa de amarnică şi binefăcătoare organizaţie care să răspunză nevoilor omului modern în epoca consumistă şi consumatoristă şi dacă de mişcăm binişor o să intrăm şi în Parlament ca să putem da cep la toate plângerile care s-ar putea naşte într-o societate pe cale de obezeală...
nu vă faceţi griji, patentul şi dreptul de proprietate este înregistrat la OSIM aşa că nimeni şi nimic nu mă poate opri decât numai nişte platouri cu...mleah, mleah...minciunele de porc, păsăre tăvălite pe deasupra jarului şi cu o ţâră de mujdei de apostrofare, nişte platouri cu antreuri aşa de-o înghiţitură, poate nişte porcării afumate gen cârnaţi, slăninuţe, caltaboşi, tobă...(ştiu că-i vară da şi ţuicuţa îi bună ca să repare) şi nişte baclavale însiropate pe lângă nişte trupeşe savarine cu apropiere duşmănoasă de nişte muşuroiaie de cârtiţe înotând în ciocolată de cea mai fină...
Vedeţi câtă silnicie poate să zacă pe vârful peniţei dacă şi ea se-mpotmoleşte la scris?
Aşa că sunt deschis la orice sugestie, sfat şi tendintă de aglutinare, adunare şi întovărăşire...
Semnat ,

SS indescifrabil (asta numai până la alegerea organelor)

sssssst! am descifrat semnătura(cosmacpan)

oţetul balsamic


A dat firul ierbii, şi odată cu el au apărut nenumărate legume care se utilizează la salate. Astăzi vom vorbi despre oţetul balsamic.
Oţetul balsamic, des utilizat în bucătăria mediteraneană, este apreciat atât pentru calităţile sale deosebite privind savoarea pe care o dă produselor culinare cât şi pentru caslităţile terapeutice în diverse afecţiuni. Se utilizează la reţetetele rafinate, dar şi la reţete simple, populare. Putem spune că oţetul balsamic înnobilează preparatele culinare
Trebuie să ştim că din momentul preparării, oţetul trebuie consumat în maxim 3 luni. Toate ustensilele folosite la prepararea oţetului trebuie să fie foarte curate şi uscate. Este necesar să avem o oală, un castron, un tifon, o strecurătoare şi o pâlnie. Pentru sticle sunt necesare etichete pe care să specificăm cu ce plantă este aromatizat oţetul.
Am ales 5 fire de rozmarin de lungimea unu deget mijlociu, pe care le-am spălat cu multă conştiinţiozitate. Un fir l-am pus deoparte pentru estetica prezentării. Acesta se va pune în sticlă, înainte de a turna oţetul.
Am pus la clocotit în oală, 500 ml oţet din vin (aici mare atenţie ce oţet cumpăraţi!). Cât a stat oţetul pe foc, eu am tăiat mărunt frunzuliţele de rozmarin şi le-am pus într-un castron de sticlă. După ce oţetul a dat în clocot, l-am turnat peste rozmarinul tăiat Am acoperit castronul şi am lăsat la macerat roymarinul timp de 3 zile. După cele 3 zile, am pus crenguţa de rozmarin în sticlă şi am turnat oţetul balsamic strecurându-l prin tifon.

Un aperitiv, sau chiar un fel de mâncare care nu necesită trudă în pregătire.



salată din ciuperci
pentru 2 persoane
500 g ciuperci,
o legătură de usturoi verde,
2 linguri de sos de soia sărat,
o lingură de ulei de măsline extravirgin,
o lingură de muştar,
o legătură de mărar,
piper, după gust.

Se spală ciuprcile şi mărarul cu apă rece şi apoi se curăţă usturoiul. Se taie ciupercile cubuleţe nu prea mici şi se încălzesc în uleiul încins 2-3 minute, fără a se înăbuşi prea tare. Se taie usturoiul şi mărarul marunt, se pun toate într-un castronel şi se amestecă cu piperul, muştarul şi sosul de soia.
Se poate servi ca aperitiv pe pâine prăjită, garnitură la friptură sau ca fel principal de mâncare.

Cu toate că au trecut vremurile în care musafirii erau serviţi cu dulceaţă, aceasta rămâne un aliment de bază pentru copii şi adolescenţi, înlocuind dulciurile nesănătoase apărute pe piaţa prea darnică în produse artificiale. Astăzi câteva sfaturi pentru cele care vor să facă dulceată din cireşe, vişine sau căpşuni.

Dulceaţa
Fructele se spală sub jet de apă, iar la cele cu sâmburi se vor curăţa cu atenţie pentru a nu le zdrobi. Se ia o farfurie adâncă, pentru a măsura fructele curăţate şi zahărul. La o farfurie cu vârf de fructe se pune o farfurie rasă de zahăr. Se pun într-o cratiţă în straturi (cratiţa trebuie să fie de 4 ori mai mare decât cantitatea de fructe care se fierbe), fructele şi zahărul. Se pune cratiţa la foc potrivit, iar din când în când se amesteca fructele cu o spumieră, prin răsturnare. Când începe să se îngroaşe siropul, se ia cratiţa de pe foc şi se lasă la răcit 5-7 min., pentru ca apoi să se repete de două sau trei ori procedeul, ultima dată pauza de răcire fiind mai lungă. În timpul răcirilor succesive, siropul va intra în pulpa fructului, iar acesta va rămâne rotund şi plin de savoare, deci nu se va storcoşi, iar dulceaţa va avea un aspect şi un gust deosebit. Între timp se urmăreşte formarea spumei, care se adună în mijlocul cratiţei prin rotirea acesteia. Spuma se va aduna în momentul în care bulele formate devin mici.
Dulceaţa este gata când picătura de sirop lăsată să cadă pe o farfurioară rece îşi păstrează forma de bobiţă fără se se întindă pe farfurioară sau când fructele sunt uniform împrăştiate în sirop. Cu câteva minute înainte de a lua cratiţa de pe foc, se pune câte o linguriţă de sare de lămâie la 3 farfurii de fructe (aprox. 1 kg).
La dulceaţa de cireşe se pune zahăr vanilat sau baton de vanilie tăiat în bucăţele, după gustul fiecăruia.
Dulceaţa se pune fierbinte în borcane şi se lasă până a doua zi pentru a se răci. Pentru a preveni apariţia mucegaiului se pot pune 2-3 picături de alcool rafinat, înainte de acoperirea borcanului.

Pentru că astăzi a fost o zi specială, la masa de dimineaţă, pe lângă nelipsitul cozonac, trebuia să pun şi ceva sărat.

chec sărat

Cantităţile prezentate sunt pentru două checuri.


baza este coca
6 ouă,
200 ml ulei,
200 ml vin,
500 g făină,
1 praf de copt,
pentru umplutură putem folosi:
brânză rasă, 4 cârnăciori olteneşti sau ciuperci,
un praf de sare, piper, rozmarin, chimen (după preferinţe şi după gust),

Se bat ouăle bine, şi apoi se adaugă uleiul ca pentru maioneză, după care se adaugă vinul. Se amestecă bine şi se adaugă făina şi praful de copt, sarea, piperul şi brânza rasă. Se ung tăvlie de chec cu ulei sau unt şi se pune un strat de compoziţie în care se adaugă bucăţelele de cârnăciori sau ciupercile tăiate mărunt. Se adaugă încă un strat de compziţie iar deasupra se ornează cu cîrnăciori sau ciuperci. Se pune la cuptor la 180-200 grade (foc potrivit) timp de 40 de minute.
Se serveşte dimineaşa cu ceai sau cu lapte, sau ca aperitiv alături de un pahar de vin sau bere...